Femeia din Zakynthos ajunge la o librărie din Nicosia

Librăria Erma din Nicosia găzduiește pe 17 și 18 septembrie un spectacol construit pe textul neterminat al lui Dionysios Solomos, scris în 1826, în cadrul Festivalului Internațional de la Nicosia.

Producția este regizată și coregrafiată de Antigoni Gyra. Spectacolele au loc pe 17 septembrie de la ora 20:00, iar pe 18 septembrie de la ora 20:00 și de la ora 23:00, așadar publicul are trei ocazii, în două zile, să vadă lectura scenică. Biletele costă 20 de euro pentru reprezentațiile în limba greacă.

Textul lui Solomos, cunoscut drept Femeia din Zakynthos, a rămas nefinalizat de poet, unul dintre nume centrale ale literaturii grecești moderne. Producția de la Nicosia îl combină cu scrieri semnate de Konstantinos Poulis și cu muzică compusă de rapperul Anser, o alăturare care aduce lectura scenică într-un registru contemporan, fără să renunțe la limbajul original al secolului al XIX-lea. Practic, spectacolul funcționează pe două paliere temporale simultan: versul lui Solomos, cu ritmul și vocabularul lui de acum aproape două secole, și intervențiile de acum, semnate de Poulis și Anser, care traduc acel fond într-un cod pe care publicul de azi îl recunoaște mai ușor.

Formatul de lectură scenică nu este nou pentru acest proiect. Producția a mai avut două stagiuni la Atena, înainte de a ajunge acum, pentru prima dată, într-o librărie din Nicosia. Faptul că spectacolul a fost testat de două ori pe scena ateniană, înainte de a fi adus în Cipru, arată o producție deja rodată, nu o premieră riscantă: echipa Gyra vine cu un format verificat de public, pe care îl adaptează acum unui spațiu complet diferit.

Alegerea unui spațiu precum Erma, mic și aproape domestic, schimbă felul în care textul lui Solomos ajunge la public: nu o sală de teatru convențională, ci un loc de cărți, unde distanța dintre actori și spectatori se reduce aproape la zero. Această opțiune spune ceva și despre strategia festivalului: mutarea unei lecturi scenice dintr-o sală de teatru într-o librărie mizează pe intimitate mai degrabă decât pe amploare, iar prezența unui text neterminat al lui Solomos într-un asemenea decor pune accent pe fragment, pe lucrul nefinit, mai mult decât ar face-o o scenă clasică.